S-au împlinit 44 de ani de la moartea marelui sculptor Vida Gheza!

În vasta operă a lui Vida Gheza, Monumentul Ostașului Român de la Carei și Monumentul țăranilor români martiri de la Moisei au devenit simboluri naționale în conștiința publică românească, fiind excepționale realizări artistice, adevărate puncte de reper în evoluția sculpturii contemporane din România.

Vida Gheza s-a născut la 28 februarie 1913, în Baia Mare, pe vremea Austro-Ungariei. Tatăl său, Iosif Vida, era miner, iar mama, Rozalia, provenea dintr-o familie de slovaci. În 1916, la doar trei ani, și-a pierdut tatăl, care a murit din cauza rănilor din război.

Vida Gheza, binecunoscutul sculptor român de etnie maghiară, a început să cioplească încă de pe vremea când se afla pe băncile școlii primare, fiind încurajat de dascălii săi. A cioplit păsări, animale, dar și figuri omenești, iar la 10 ani a reușit performanța de a ciopli din briceag o înmormântare și o nuntă țărănească. A urmat Liceul „Gheorghe Șincai” din Baia Mare.

Vida Gheza a expus pentru prima dată în anul 1937, la Baia Mare, operele sale făcând parte dintr-o expoziție colectivă.

Având convingeri politice de stânga, Vida Gheza a plecat în Spania, luptând de partea Guvernului Republican, în cadrul Războiului Civil Spaniol, iar în 1939 a ajuns în lagărele din Franța.

Aceasta a fost perioada în care marele sculptor își semna lucrările cu numele de Grigore. A fost dus și la muncă forțată în Germania, în apropiere de Pădurea Neagră, de unde a evadat și s-a întors în orașul natal, la Baia Mare. Această evadare i-a cauzat multe probleme, fiind supravegheat de poliție, iar în perioada ocupației horthyste a fost concentrat de trei ori în detașamente de muncă forțată.

Începând cu anul 1942 a intrat la Academia de Belle-Arte din Budapesta, de unde a fost dus din nou la muncă forțată pe parcursul verii. În vara anului 1944 s-a căsătorit cu fiica pictorului băimărean Géza Kádár, pianista Elisabeta Kádár, iar în 1946 se naște fiul celor doi, Gheorghe.

La 24 octombrie 1948 este vernisată la Cluj-Napoca „Expoziția de artă plastică regională de Stat a Transilvaniei”, unde Gheza Vida expune printre altele și Dans oșenesc, sculptură în lemn, impresionantă ca forță și expresivitate.

În 1964 se inaugurează la Carei, Monumentul Ostașului Român, operă a sculptorului Gheza Vida, în colaborare cu arhitectul Anton Dâmboianu, complexul fiind unul din cele mai ample monumente de for public din România, o realizare de excepție a artei monumentale din România.

A fost vicepreședinte al Uniunii Artiștilor Plastici, ales în 1968 și membru corespondent al Academiei Române, din 1974.

S-a stins din viață la Baia Mare, pe data de 11 mai 1980.