Descoperire istorică de importanță majoră pentru lumea creștină, în İznik, Turcia
O descoperire remarcabilă din perioada creștinismului timpuriu a fost făcută recent în districtul İznik (fostul Niceea), din provincia Bursa, în regiunea sudică a Mării Marmara, Turcia. În necropola Hisardere a fost găsită o cameră funerară unică, decorată cu o frescă reprezentându-l pe „Iisus Bunul Păstor”. Descoperirea a fost lansată oficial la nivel internațional în timpul vizitei Papei Leon al XIV-lea în Turcia.
Acest hipogeu, identificat în cercetările din 2025, se numără printre cele mai deosebite artefacte descoperite în zonă, grație mormântului, frescelor și iconografiei sale. Reprezentarea lui „Iisus Bunul Păstor” de pe pereții camerei este considerată una dintre cele mai bine conservate din Anatolia. Construcția interioară, realizată din cărămidă și piatră brută, sporește valoarea arheologică a monumentului. În interior se află un kline (pat funerar) decorat cu motive vegetale și perechi de păsări. Pe acest kline se află trei morminte: două ale unor adulți și unul al unui bebeluș.
O expresie artistică rară a creștinismului timpuriu
Pe patul funerar apare pictat „Iisus Bunul Păstor”, înfățișat ca un tânăr cu un miel pe umeri. Imaginea amintește de sculpturile expuse în Muzeul Pio Cristiano din Vatican și de frescele din catacombele Priscilla, Petrus–Marcellinus și Domitilla din Roma.
Faptul că o asemenea reprezentare atât de bine păstrată nu a mai fost întâlnită până acum în Anatolia conferă monumentului o valoare excepțională pe plan internațional. Tema „Bunului Păstor” este o imagine recurentă în arta creștină timpurie, mai ales în decorarea mormintelor din perioada Imperiului Roman. Această iconografie combină simboluri din tradițiile greco-romane precreștine cu interpretări religioase creștine, dând naștere unui limbaj vizual distinct.
Pe latura lungă a camerei funerare, unde săpăturile continuă, au fost deja dezvăluite portrete de bărbați și femei nobile, așezați pe o bancă, reprezentări remarcabile pentru arta portretului. Lângă aceștia apar două figuri de servitori (sclavi), mai mici ca dimensiune, în posturi de asistenți.
Deși în mormânt nu s-au găsit artefacte care să permită datarea exactă, stilul arhitectural, tehnica frescelor și analiza stilistică indică faptul că monumentul datează din secolul al III-lea d.Hr. Această descoperire completează traseele de pelerinaj creștin deja existente în Turcia.
