Mărțișorul, simbol al prieteniei, al recunoștinței și al bucuriei de a dărui.
Se spune că acest obicei este vechi de mii de ani și că oamenii, la începutul primăverii, purtau un șnur împletit din două fire – unul alb și unul roșu – ca semn al echilibrului dintre iarnă și primăvară, dintre frig și căldură, dintre întuneric și lumină. Albul simboliza zăpada iernii, iar roșul era culoarea sângelui, semn al vieții care renaște. Cine purta acest șnur la început de primăvară avea parte de noroc, sănătate și belșug tot anul.
Legenda Mărțișorului a căpătat de-a lungul timpului mai multe valențe, dar toate vorbesc despre ideea de renaștere, despre speranță și victoria binelui asupra răului.
Povestea Babei Dochia este cea mai cunoscută dintre acestea. Se spune că aceasta căuta dinadins să își chinuie nora și că de 1 Martie a trimis-o să spele lână la râu. I-a poruncit fetei ca din lână neagră să facă lână albă și din cea albă să facă lână neagră. Pe noră o ajută un voinic sau un înger – așa că ea reușește să aducă babei firele cerute. Și de aceea – se spune – la începuturi, firele mărțișorului erau alb-negru, așa cum încă se poartă în Albania, spre exemplu.
Povestea Babei Dochia continuă cu urcușul ei la munte și cele 9 cojoace pe care le dezbracă și le îmbracă. Acestea sunt simbolul temperaturilor schimbătoare de la început de martie.
Dacă în trecut firul alb-roșu al mărțișorului avea „puteri magice” și te ferea de rele, cu timpul semnificațiile acestuia s-au schimbat. Azi, acesta este un simbol al prieteniei, al recunoștinței și al bucuriei de a dărui.
De 1 Martie, băieții și bărbații oferă mărțișoare fetelor și femeilor din viața lor – mamelor, surorilor, prietenelor.. Este, în esență, un gest de recunoștință și apreciere.
