Trei evenimente de referință într-o singură zi: Ziua Universală a Iei, Sânzienele și Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul.
Sărbătorile populare, portul tradițional, evenimentele religioase sunt elemente care ne definesc și ne individualizează ca popor, ca spațiu distinct de cultură și spiritualitate. Pe 24 iunie sărbătorim trei evenimente de referință: Ziua Universală a Iei, Sânzienele și Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul.
Sărbătoarea Sânzienelor
Sânzienele reprezintă o sărbătoare ce marchează începutul verii agricole, fiind încărcată de semnificații și tradiții. Sărbătoarea este anterioară creștinismului, fiind asociată solstițiului de vară. Creștinismul a dus suprapunerea datei de 24 iunie, ce marchează în calendarul creștin Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, cu sărbătoarea populară a Sânzienelor.
În tradiţia populară, Sânzienele sunt considerate zâne bune, adevărate preotese ale soarelui. În noaptea de 23 spre 24 iunie, Sânzienele circulă prin aer sau pe pământ, cântă şi dansează, umplu de fecunditate femeile căsătorite, conferă puteri vindecătoare plantelor de leac, tămăduiesc bolile şi suferinţele oamenilor, înmulţesc animalele şi păsările şi împart rod holdelor.
De asemenea, se spune că în noaptea de Sânziene se deschid porțile cerului și lumea de dincolo vine în contact cu lumea pamânteană, motiv pentru care în multe zone se pomenesc cei adormiți.
24 iunie – Ziua Iei, prilej de celebrare a portului tradițional românesc
,,Ziua Iei” a fost sărbătorită pe 24 iunie încă din 2013, la inițiativa unei grup din social media, denumit „Ziua Universală a Bluzei Românești”; din anul 2022 această sărbătoare a fost stabilită oficial, prin lege, cu scopul de a celebra și a răspândi în întreaga lume portul tradițional românesc, de a arăta frumusețea acestei cămăși specifice plaiurilor mioritice.
Ia este considerată cea mai importantă piesă din costumul popular, este confecționată din pânză albă, bumbac, in sau borangic și împodobită cu mărgele și broderii la mâneci și la gât. Tehnica decorării iei s-a transmis de la mamă la fiică, fapt care a conservat tradiția și gustul de la o generație la alta.
Ia nu este, însă, doar un obiect de vestimentație. Ea înglobează în ea credințe, tradiții, un adevărat mod de viață ancestral al țăranului român. Totodată, îmbrăcămintea avea și rol de exprimare a funcției, de exemplu a zonei, statutului social, a statutului marital, vârstei etc.
Sursa info: 3qmedia.ro
