Foto/video: Cine a fost Sfântul Martin, în pomenirea căruia s-au mobilizat în procesiune mii de sătmăreni!
În fiecare an, pe 11 noiembrie, creștinii din întreaga Europă îl sărbătoresc pe Sfântul Martin de Tours, unul dintre cei mai iubiți sfinți ai Bisericii Apusene, simbol al generozității și compasiunii.
Sfântul Martin s-a născut în jurul anului 316 în localitatea Savaria, în provincia romană Pannonia – actuala Ungaria. Tatăl său era ofițer în armata romană, iar familia sa era de origine păgână. Deși copilul a fost crescut în spiritul disciplinei militare, Martin a fost atras încă din tinerețe de credința creștină, care în acea vreme abia începea să se răspândească în imperiu.
La vârsta de 15 ani, a fost recrutat în armata romană, servind ca soldat în garda imperială. Chiar și în timpul serviciului militar, Martin era cunoscut pentru bunătatea și modestia sa — îi ajuta pe cei săraci, evita violența și se purta cu compasiune față de camarazi.
Cel mai cunoscut episod din viața sa a avut loc la Amiens, într-o iarnă foarte rece. Într-o zi, Martin a întâlnit la poarta orașului un cerșetor aproape gol, tremurând de frig. Fără a avea bani la el, tânărul soldat și-a scos mantia militară, a tăiat-o cu sabia în două și i-a oferit jumătate omului nevoiaș.
În acea noapte, Iisus Hristos i s-a arătat în vis purtând jumătatea de mantie, spunând îngerilor:
„Iată, Martin, care încă nu este botezat, m-a îmbrăcat cu haina sa.”
Impresionat de această viziune, Martin a cerut imediat să fie botezat. Avea doar 18 ani.
După botez, Martin a decis că nu mai poate continua viața de soldat. Într-o campanie militară împotriva germanilor, el a refuzat să lupte. Pentru acest refuz, a fost acuzat de lașitate și întemnițat, dar a fost eliberat după ce războiul s-a încheiat fără luptă.
După eliberare, Martin s-a retras și a dus o viață de rugăciune și post, fondând mai târziu una dintre primele mănăstiri din Galia (Franța de azi) – la Ligugé.
După botez, Martin a decis că nu mai poate continua viața de soldat. Într-o campanie militară împotriva germanilor, el a refuzat să lupte, spunându-i comandantului:
„Sunt soldat al lui Hristos; nu îmi este îngăduit să ridic sabia.”
Pentru acest refuz, a fost acuzat de lașitate și întemnițat, dar a fost eliberat după ce războiul s-a încheiat fără luptă.
După eliberare, Martin s-a retras în apropierea orașului Poitiers, unde s-a pus sub îndrumarea episcopului Sfântul Hilariu. A dus o viață de rugăciune și post, fondând mai târziu una dintre primele mănăstiri din Galia (Franța de azi) – la Ligugé.
A fost un păstor al celor săraci, un apărător al credinței și un om al păcii. Mulți istorici spun că a fost unul dintre primii sfinți care nu au fost martirizați, ci au fost cinstiți pentru viața lor sfântă și exemplară.
De peste 1600 de ani, Ziua Sfântului Martin marchează nu doar o sărbătoare religioasă, ci și una populară, ce anunță sfârșitul anului agricol și apropierea postului Crăciunului. În tradiția europeană, se organizează procesiuni cu felinare, simbol al luminii care alungă frigul și întunericul, iar mesele festive includ gâsca de toamnă și vinul nou.
La Satu Mare, tradiția a prins rădăcini mai ales prin comunitatea germană locală. Copiii, însoțiți de părinți și cadre didactice, pornesc an de an în procesiunea cu lanterne, în frunte cu un călăreț care îl simbolizează pe Sfântul Martin, amintind că fapta bună și solidaritatea rămân lumini vii în inimile oamenilor.
