5 iunie – Ziua Învățătorului

Ziua Învăţătorului este sărbătorită în toate unităţile de învăţământ de stat, particulare şi confesionale din sistemul românesc. Potrivit Legii nr. 289/2007, Ministerul Educaţiei şi alte instituţii pot acorda premii, distincţii, medalii şi titluri onorifice cadrelor didactice şi elevilor, pentru merite deosebite.

În mai 2007, 70 de deputaţi şi senatori au depus un proiect legislativ privind instituirea Zilei Învăţătorului. Aceştia au subliniat, în expunerea de motive, că “drumul României în Europa trece, invariabil, prin şcoală” şi se impune ca învăţământul să primească atenţia cuvenită, acesta fiind unul dintre domeniile care “ne mai reprezintă cu onoare în exterior”.

Astfel, Ziua învăţătorului se doreşte a fi un prilej bun de reflecţie asupra şcolii şi a slujitorilor ei, o oportunitate pentru a ne manifesta recunoştinţa faţă de dascăli, în special a “fondatorului învăţământului în limba naţională în Ţara Românească” – Gheorghe Lazăr, care s-a născut la data de 5 iunie.

Prima școală națională românească

Actul de întemeiere al primei şcoli naţionale româneşti l-a constituit anafora boierilor-efori din data de 6 martie 1818. Între semnatarii acesteia, pe lângă mitropolitul Nectarie, se numărau Constantin Bălăceanu, Iordache Golescu, Grigore Dimitrie Ghica.

Cererea boierilor-efori a fost aprobată la 24 martie 1818, de către domnitorul Ioan Caragea (1812-1818), care a consfinţit deschiderea în august a primei şcoli superioare româneşti, în localul de la “Sf. Sava”. La început, elevii săi erau băieţi de mici meseriaşi, târgoveţi şi dascăli, pentru că fiii de boieri frecventau în continuare şcoala grecească.

Şcoala şi-a început activitatea în august 1818, inaugurarea fiind marcată prin lansarea de Gheorghe Lazăr a cunoscutei “Înştiinţări”, în care era expus un adevărat proiect de organizare a învăţământului românesc în patru trepte (“tagme”) de învăţături.

El însuşi a predat matematica şi filosofia în prelegeri destinate elevilor, dar şi publice, prin care urmărea nu numai educaţia culturală a auditoriului, ci şi pe aceea patriotică şi naţională.

Articole similare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button